Ce critică!!! (2009)
Ah, cum vă place să vă lingeţi boturile
Cu stropi de sfântă poezie.
Să exclamaţi propia trufie
În versuri pline de neştire.
Ce critică!!!
Ce dibăcie, au limbile usturător de jignitoare.
Ştiu cum să demonstreze meschina sa fiinţă
Ca s-o transforme-n nemuritoare.
Urându-şi propria neputinţă
De-a propăşi un sentiment de geniu
Ei neagă orice existenţă
Transformă-n noapte înc-un mileniu.
Nu-ţi pasă că acela a iubit.
Nu-ţi pasă durerea din versul alb.
Te deranjează că eşti un nesuferit
Că n-ai fost apt, şi n-ai creat.
Şi atunci deschizi o gură largă
Şi urli lozinci distrugătoare
Critici pe toţi şi toate
Reduci la net orice-ncercare.
Ce slabi şi mizerabili mai sunteţi.
N-aveţi simpla puterea de a recunoaşte.
Vă eschivaţi cu gusturi de analfabeţi,
Ascundeţi cât de dur invidia vă paşte.
