Influență

Prefer să scriu compact și consistent,
Gândul fiindu-mi influent.
Prin lupa sufletului concentrat
Aprind lumina în capul hipnotizat
De firul logic al rutinei în societate implementat.

Dulceața nu-i tărie

Ce poezie să dedic gândacilor de bucătărie?
Ei noaptea se îneacă în cana mea cu bucuruie,
În gustul dulce după o zi ce-a fost să fie.

O zi trecută alene sau mai iute
Cu întrebări puține sau multe
O zi în care oricât nu aș curăța gândul meu
Oricum mă culc cu păreri de rău

În agonia mea nocturnă, pe pat de lemn,
Când spatele mă doare, iar visul mi-este semn,
Ei băgărei de fire, se-neacă-n ceaiul meu
Și chinul lor dintre viață și moarte e mai sincer și greu.

Ce poezie aș putea să dedic
Gândacilor de bucătărie,
Când lumea îi consideră ființe de nimic,
Iar eu vestitori de (murdărie) beție?
(Căci ciaiul meu e dulce nu-i tărie)

Stând în spital la lecuit
Ostilios s-au înmulțit
Iar pacienții îi iau la pocnit
De parcă toți au înebunit
Și-n băutură (mi) se senucid.

Părere de rău

Arată-mi calea pe care să merg,
Să nu mai strivesc nici un melc.
Că plouă adesea în sufletul Tău
Și-și scot cochiliile în stradă mereu.
Se-ntâmplă, cu gândul, să mă plimb pe alei,
Oricât nu i-ași păși, tot dau de ei
Așa rătăcind pe înguste cărăci
Mai calc câte unul cu multe păreri
De rău.
Nu-mi pare rău ...?...
Nu-mi pare!
Nu mi se năzare!
Ci știu că e rău
De strivesc vreun melc
Pe calea Ta, Doamne, pe-a Ta, vreau să merg!

Trădare

Trădare
E-n sufletul meu
Când ...?...
Cu răbdare
Raiul îl vreu
Acum și aici
Trebuie să rezolv dilema
Ce mă pocnește ca un bici ...?...
Când îmi închid inima ...?...
Ce drum Doamne să aleg?
Întreb mereu retoric!
Știu!
Știu că trebuie să cred
Credința fiindu-mi cel mai mare act eroic
Să cred în inimioara unei pisici
Și
Nicicând
Domane
Nicicând să nu mai stau la ghici
Căci a crede
Înseamnă
A ști (foarte) exact
Că pisica mea nu va mai ieși la vânat
Căci a crede
Înseamnă
A ști fără-ndoială
Că blândețea pisicii nu-i doar o amăgeală
Nu mai pot Doamne să trădez!
Nu mai știu Domane cum credința să mi-o-ntăresc!
Odată ar fi de ajuns
Odată și pentru totdeauna
Și răbdarea ta infinită
Ar aduce raiul
Pentru toată lumea!

Rugăciune

Ce să-ți mai cer Doamne?
Ce să Te mai rog?
Că rog Doamne
Tot
Te rog
Și ...?...
Rugând
NU!
Nu mai pot!

O clipă de tăcere te-aș ruga...
O clipă de tăcere dă-mi ca să-ți pot da....
O clipă de tăcere din partea mea...

Rugăciune

Tu păzești furnica de piciorul meu
Când pășesc prin iarba plaiului Tău

Doamne, (te rog mult) păzește-le pe toate
De picioarele pline de păcate!

Fă-i pe toți să creadă
Că felinile pot mânca iarbă

Fă-i pe toți să vadă
De unde hulubii beau apă

Spune-le că-i rău ca să ne mâncăm
Când în realitate prieteni suntem

Iartă idioții care nu-nțeleg
Că compatrioții ne sunt vietăți

Tinerețe fără bătrânețe văd la animale
Iar viața fără de moarte stă la noi la picioare

Apără furnica de piciorul meu
Când pășesc prin iarba plaiului Tău

Război (Frizerie)

Un duh rău
Bântuie
Prin lumea Ta
Mereu
Și ...?...
Dacă trebuie să-l țin în capul meu
Legat cu sfoara inimii
Ca ștreang la gât
Ca pe-un dulău
Ținut în lanțuri lângă cușcă
Am să-l țin!
De dragul Tău!
De dragul nostru
Îmi împletesc cosița
Plină de durere
Zâmbind pe placul vostru
Nu-mi scutur pleata-n vânt ca o muiere
Înebunită de putere
Când ține coarnele răului priponite în gând
Dar nici cuviincioasă nu mai sunt
Mi-aprind o pipă ca să trag în piept și vânt
Nu doar cenușa creerului meu fumegând
În timp ce-și duce ...?...
Ca bărbatul
Lăuntric
Războiul Tău
Îl scot la împletit
Iar tu scoți sabia dreptății la tocit
Știu!
O sclipire va dura
Când ...?...
Îmi vei decapita
Păcatul adunat în pleata mea.

Băsmăluța miresei

Nu mai plâng în băsmăluță
Când reduci totul la puță
Sunt poet aleatoriu
Am în piept un singur doliu
Și
Acela nu ești
Tu
Ce-mi strici viața ...?...
Nu, nu, nu

Nu mai plâng în băsmăluță
Tu reduci totul la puță
Eu am alte aspirații
Și
Te-am scos astăzi din grații

Lumea ta e pân' la brâu
Eu - din creștet îmi dau frâu...

Vezi ma

Am mulți prieteni

Eu care am mulți prieteni
Am auzit că strigă o femeie
Ajutor
Am sunat la poliție
A venit patrula

Eu care am mulți prieteni
Am auzit că strigă o găină
Ajutor
Am vrut să sun
Dar n-aveam cui

Femeia a mâncat găina

Concluzie stupidă

Am cocluzionat,
Cât n-ar părea de ciudat,
La un moment dat,
Că Dumnezeu vorbește cu mine
Ca să tac,
Să-mi fie bine...

Știe El care mi-e sortul!
Că mă rog,
Nu tac oleacă...
Capului nu-i place corpul
Pentru că se cacă!

Am tot

Simt că am tot ce-mi doresc
Din lumea cu care trăiesc
Un singur lucru nu-l pot avea
Lumea la care-aș visa