Improvizaţii nocturne XIII
Se surpă
Mizerabilele tentative
De a clădi...
Pe ruinele
De iluzii distruse în războilu
Căutării adevărului.
A fost un început greşit
Croit din vise
Dăruite de legi şi principii
În care m-am dezmeticit,
Venind din altă lume
Pe Pămînt
Şi tragicul sfîrşit
Îmi cîntă-n zori de zi
Un asfinţit...
Ce-a fost?
Ce-a fi...
O superstiţie încheagă
Logica evenimentelor:
Sunt treispezece
Litere
În numele meu.
Un şir de litere mai am să scriu
Şi plec
De unde am venit,
Surpînd iluziile dăruite,
Lăsînd în urma-mi
Doar ruine.
Refuz la mizerabilele tentative
De-a mai clădi
Căci ele atestează existenţa
Iubirii faţă de război...
Iar părăsind Pămîntul
N-oi căuta ce este [Adevărul]
E în noi...
Mizerabilele tentative
De a clădi...
Pe ruinele
De iluzii distruse în războilu
Căutării adevărului.
A fost un început greşit
Croit din vise
Dăruite de legi şi principii
În care m-am dezmeticit,
Venind din altă lume
Pe Pămînt
Şi tragicul sfîrşit
Îmi cîntă-n zori de zi
Un asfinţit...
Ce-a fost?
Ce-a fi...
O superstiţie încheagă
Logica evenimentelor:
Sunt treispezece
Litere
În numele meu.
Un şir de litere mai am să scriu
Şi plec
De unde am venit,
Surpînd iluziile dăruite,
Lăsînd în urma-mi
Doar ruine.
Refuz la mizerabilele tentative
De-a mai clădi
Căci ele atestează existenţa
Iubirii faţă de război...
Iar părăsind Pămîntul
N-oi căuta ce este [Adevărul]
E în noi...
Improvizaţii nocturne XII
Glod pe faţă,
Sacrificând câte-o noapte improvizaţiei,
Mă spăl de el în fiecare dimineaţă.
La viteza primelor raze conştiinţa mă plesneşte.
Cu bulgări de dispreţ
Îmi loveşte
Fizionomia flămândă de vise,
Lăsându-mi murdară expresia versurilor nescrise.
Obosită...
Sleită...
La răsărit
Îmi târâi mutra undeva în societate,
Precum am fost învăţată.
Tată, ai avut dreptate,
Cu asemenea gânduri nu ajung departe!
M-aş duce să hoinăresc pe străzi.
M-aş duce...
Aş pleca...
Aş fugi...
Aş fugi undeva
În pădure,
Să-mbătrânesc în două zile ca un fluture...
Decât să fiu
Rahat sub tălpi.
Călcată, îngheţată, plouată pe-un trotuar
Din cartierele de sus pline de regi ai mişeliei
Umflaţi cu căcat, cer scuze de cacofonie,
Mă calcă cu fudulie,
Încreţind nasurile de mânie
La vagabonzi cu nasurile pline
De muci, căci au răcit
În timp ce le-au cerşit
Un ban pentr-un gât
Din sticla fericirii...
Mamă, de ce nu mi-ai dat mai multă prostie,
Poate mă lua cineva la beţie!
Mai bine zis mă dădeam cuiva în robie...
Pardon, literar - mă lua de soţie,
Să-i fiu robă la casă,
Tăcută, cuviincioasă...
O roabă!
Înrobită...
În robia propriei suferinţe,
Mă doare carnea de pe mine!
Mă mistui în sărăcie!
Sărăcită de puteri cu care îmi înfăţişam odinioară
Convingeri şi păreri...
Le-am lăsat în ziua de ieri,
Mă plictiseau... Erau ieftine ca-i mei cercei
De cinci lei...
Pe unul l-am pierdut aseară,
Eram undeva pe scară,
Posibil mă sărutam cu unul de la ţară,
Căci mi-au rămas
Buzele crăpate-nsângerate
Şi câteva zgârieturi pe spate.
Am ajuns acasă,
Uşurată şi înfometată
Cu o vânătaie sub un ochi şi cristalele micşorate,
Cu mâinile însângerate,
Cu unghiile ne curăţate...
Sub ele pielea bărbatului ce m-a ispitit,
Poate m-a dorit...
Nu, nu m-a plătit!
Nu-s îndeajuns de proastă ca să-l căsătoresc,
Dar mi-e destul, să nu-l prostituez,
Preferând să-i sacrific nopţile, improvizând vers...
Întâlnind zi de zi, fiecare dimineaţă
Cu glod pe faţă!
Improvizaţii nocturne XI
E o Prinţesă aruncată-n bestiile lumii.
Mai luminează steaua ei la capătul societăţii
Cu fire slabe de scântei a mult prea dulcii culturi
De sex
Ce o salvează
În bezna sărăciei.
O foame,
O durere,
O deprimare,
Slăbiciune,
N-are puteri... să mai cedeze,
Să nu impună a sale
Bogăţii
Ce-a dobîndit prin testamentul ADN-ului, prin soartă,
Profeţii...
Cu nestemate atârnănd la gât
Se dăruie fără regret
Prostiei omeneşti...
Iar azi în ceaţa verii ofilită-n frunzele de toamnă
Îmi cere răzbunare
Chinurilor...
Îmi cere mult prea mult dreptate
Suspinelor...
Vrea adevăr să verse în leagănul debililor,
Ce-ncearcă s-o scufunde în dezmăţ...
Şi caută să-i dovedească
Că e o proasă fără
Preţ!
O tîrfă,
Au numit-o cu dispreţ!
Mă uit în ochii ei saturnici... îmi tac cu nobilime,
Cu diamante mari de apă sărată, îmi vorbesc.
Ca o enigmă şi-a întins un zâmbet
Peste a sa ostilitate... l-a-nscris în palmares.
Mai are-un preţ.
E o prinţesă!
Cu groază desluşitu i-am vreo două gânduri
Prin ceaţa'cestor sumbre an-o-timpuri...
Îi va ucide
Cu-al său preţ, cu-a sale daruri
Sexuale
În propriul lor
Dezmăţ!!!
Mai luminează steaua ei la capătul societăţii
Cu fire slabe de scântei a mult prea dulcii culturi
De sex
Ce o salvează
În bezna sărăciei.
O foame,
O durere,
O deprimare,
Slăbiciune,
N-are puteri... să mai cedeze,
Să nu impună a sale
Bogăţii
Ce-a dobîndit prin testamentul ADN-ului, prin soartă,
Profeţii...
Cu nestemate atârnănd la gât
Se dăruie fără regret
Prostiei omeneşti...
Iar azi în ceaţa verii ofilită-n frunzele de toamnă
Îmi cere răzbunare
Chinurilor...
Îmi cere mult prea mult dreptate
Suspinelor...
Vrea adevăr să verse în leagănul debililor,
Ce-ncearcă s-o scufunde în dezmăţ...
Şi caută să-i dovedească
Că e o proasă fără
Preţ!
O tîrfă,
Au numit-o cu dispreţ!
Mă uit în ochii ei saturnici... îmi tac cu nobilime,
Cu diamante mari de apă sărată, îmi vorbesc.
Ca o enigmă şi-a întins un zâmbet
Peste a sa ostilitate... l-a-nscris în palmares.
Mai are-un preţ.
E o prinţesă!
Cu groază desluşitu i-am vreo două gânduri
Prin ceaţa'cestor sumbre an-o-timpuri...
Îi va ucide
Cu-al său preţ, cu-a sale daruri
Sexuale
În propriul lor
Dezmăţ!!!
Improvizaţii nocturne X
Oare nu eşti un geniu?
Cu a ta
Contemplare a privirilor cerşetoare -
Zâmbete căzute
În cugete,
În plângere,
În amploarea cerinţei
De-a crea,
De-a exista,
De-a contempla:
Un sărut
Dureros ca moartea
Din faşă adulmecat,
Cu precauţie implantat
În creier sculptat:
"Societate"
La gunoi iubire!
La căldare prietenie!
Să cumpărăm respect!
Să mascăm artistic încă o boală:
"Frica"
Fatală ar fi dreptatea,
Netrebnică ar fi bunătatea,
Izolată - curiozitatea,
Deprimată - sinceritatea,
Atotputernică necuviincioasa speranţă
Propagând pornografia studiată -
Etica de viaţă ce trebuie urmată:
"Prostia"
Dorinţe violate de prejudecăţi.
Cerinţe înaintate de nedrepţi.
Război!!!
Războiul dracilor
Ne-au stricat conştiinţa din temelii...
Au pledat pentru putere!
Au cerut avere!
Semănând discordie,
Conspirând rătăcire,
Aspirând neştire,
C-o cântare prea cântată -
Nonvaloare valorificată:
"Banii"
Nefârtaţii au prins firul,
Au completat şirul,
Veselind şi robind
Drogând şi îmbătând
Prostituţie dăruind
Pentru a înştiinţa că sunt:
"Putere"
Oare nu eşti un geniu -
Toate acestea contemplând
Printre ele existând,
Şi creând
Din amploare la cerinţele
Plângătoare
De-a cugeta
A zâmbetelor cerşetoare
Căzute-n priviri?
Cu a ta
Contemplare a privirilor cerşetoare -
Zâmbete căzute
În cugete,
În plângere,
În amploarea cerinţei
De-a crea,
De-a exista,
De-a contempla:
Un sărut
Dureros ca moartea
Din faşă adulmecat,
Cu precauţie implantat
În creier sculptat:
"Societate"
La gunoi iubire!
La căldare prietenie!
Să cumpărăm respect!
Să mascăm artistic încă o boală:
"Frica"
Fatală ar fi dreptatea,
Netrebnică ar fi bunătatea,
Izolată - curiozitatea,
Deprimată - sinceritatea,
Atotputernică necuviincioasa speranţă
Propagând pornografia studiată -
Etica de viaţă ce trebuie urmată:
"Prostia"
Dorinţe violate de prejudecăţi.
Cerinţe înaintate de nedrepţi.
Război!!!
Războiul dracilor
Ne-au stricat conştiinţa din temelii...
Au pledat pentru putere!
Au cerut avere!
Semănând discordie,
Conspirând rătăcire,
Aspirând neştire,
C-o cântare prea cântată -
Nonvaloare valorificată:
"Banii"
Nefârtaţii au prins firul,
Au completat şirul,
Veselind şi robind
Drogând şi îmbătând
Prostituţie dăruind
Pentru a înştiinţa că sunt:
"Putere"
Oare nu eşti un geniu -
Toate acestea contemplând
Printre ele existând,
Şi creând
Din amploare la cerinţele
Plângătoare
De-a cugeta
A zâmbetelor cerşetoare
Căzute-n priviri?
Improvizaţii nocturne IX
Nu ştiu cum tu dar,
Mă sugrum de dor
Şi-mi sângerează timpul
Cu care am fugit înaintea ta
Ca să revin pentru un firav de dulce sărut
Al copilăriei ce-ţi ţine de urât.
E-atât de aproape
Sărutul nostru
Ce-l dăruim
Fără a cere ce oricum este
Când iubim.
Nu ştiu cum tu dar,
Mă străpunge-o tristeţe
Strecurată în fiecare clipă
Mărindu-mi melancolia trecutului cu o pipă.
E-atît de scumpă
Ziua noastră
Ce-o trăim
Într-o strîngere de mînă
Cînd iubim.
Nu ştiu cum tu dar,
Aud strigătul tăcerii
Refuzând durerea raţiunii
Ce-ar vrea să-mi închidă ochii inimii...
E-atît de gingaşă
Privirea noastră
Ce-o topim
Pe buzele zîmbetelor
Cînd iubim.
Mă sugrum de dor
Şi-mi sângerează timpul
Cu care am fugit înaintea ta
Ca să revin pentru un firav de dulce sărut
Al copilăriei ce-ţi ţine de urât.
E-atât de aproape
Sărutul nostru
Ce-l dăruim
Fără a cere ce oricum este
Când iubim.
Nu ştiu cum tu dar,
Mă străpunge-o tristeţe
Strecurată în fiecare clipă
Mărindu-mi melancolia trecutului cu o pipă.
E-atît de scumpă
Ziua noastră
Ce-o trăim
Într-o strîngere de mînă
Cînd iubim.
Nu ştiu cum tu dar,
Aud strigătul tăcerii
Refuzând durerea raţiunii
Ce-ar vrea să-mi închidă ochii inimii...
E-atît de gingaşă
Privirea noastră
Ce-o topim
Pe buzele zîmbetelor
Cînd iubim.
Improvizaţii nocturne VIII
Melancolia timpului
Pledează doar pentr-un trecut
În nopţile secolului
Pe ambele maluri de Prut.
Fuseşi mai mândri de cât lupii
Mai liberi, drepţi şi nesupuşi
Cu capete de şerpi ca steme
De speriam dracii de urşi.
Un cer mai nou în vechime,
Mai înnorat,
Mai ne votat,
Ne fulgeră cu sărăcie,
Cu secetă de grai pe moşie,
Ne-plouă cu-ai săi deputaţi,
Ne-neacă-n porci şi rataţi
Chiar nu ţi-au plăcut Measagerii
Pe trei suliţe, cu lacrimi de părinţi sacrificaţi?
Zamolxe?!!!
Zamolxe, mai tună să răsune
Celor ce vorba şi-au uitat
Celor ce caii ne-au furat
Celor ce lupii-au alungat
Celor ce zmeii-au îngropat
Că-n lumea asta doar o
Sarmizegetus-a existat
Pledează doar pentr-un trecut
În nopţile secolului
Pe ambele maluri de Prut.
Fuseşi mai mândri de cât lupii
Mai liberi, drepţi şi nesupuşi
Cu capete de şerpi ca steme
De speriam dracii de urşi.
Un cer mai nou în vechime,
Mai înnorat,
Mai ne votat,
Ne fulgeră cu sărăcie,
Cu secetă de grai pe moşie,
Ne-plouă cu-ai săi deputaţi,
Ne-neacă-n porci şi rataţi
Chiar nu ţi-au plăcut Measagerii
Pe trei suliţe, cu lacrimi de părinţi sacrificaţi?
Zamolxe?!!!
Zamolxe, mai tună să răsune
Celor ce vorba şi-au uitat
Celor ce caii ne-au furat
Celor ce lupii-au alungat
Celor ce zmeii-au îngropat
Că-n lumea asta doar o
Sarmizegetus-a existat
Improvizaţii nocturne VII
Ce tăinuieşte o privire
Îngânturată şi topită
Ca lumânarea de făclie,
Ca luna august ruminită?
E tristă,
Ca şi tine...
E mult prea goală şi pustie,
Terorizată de iluzii.
E prea distantă şi tăcută
Orbită de dor şi confuzii.
E moartă,
Ca şi mine...
Mi-ai dat puţină fericire
Şi mi-ai luat,
Cu-a tale buze,
Înzecit
Mai simt sărutul tău
Pe frunte
Un gând stupid s-a transformat
În rid
Pe palma soartei
Ca o cale nouă...
Am fugit
În lumea plină de confuzii
Orbită
De un dor nebun
Sunt prea distantă şi tăcută
Plimbându-mă pe acest drum
Mai trag un fum
Terorizată
De o iluzie prea goală şi pustie
Mă topesc
Îngînturată
Ca lumânarea de făclie
Tristă
În luna august
Ce rumenindu-se a sfârşti
Cu întrebări despre-o privire
Tăinuită
Ca şi tine,
Ca şi mine
A murit...
Improvizaţii nocturne VI
Am aruncat perle la porci
Şi m-au certat.
Le-am explicat
Că sunt doar nişte pietricele
Pe care de le prind la gât,
Pe-o sârmă mai rigidă,
Am şansa să mă spânzur.
Iar porcii grohăiau.
Nici n-au văzut
Ce le-aruncasem.
Năvozul lor mi-a înghiţit
Spânzurătoarea.
Am aruncat perle la porci
Şi m-au mustrat pe cinste,
Cum că... n-am preţuit de'ajuns
Averea ce prin sânge
Mi se moştenise.
Voiam să mor,
Căci mă certau
Prea tare grohăind.
Normal!
Doar îi lipsisem
De show-ul ştreangului la gât.
Aş fi putut cu resemnare
Să-mi port averea sorţii
Dar, îmi era interesant:
Ce-or zice oare porcii?
Îngânturată şi topită
Ca lumânarea de făclie,
Ca luna august ruminită?
E tristă,
Ca şi tine...
E mult prea goală şi pustie,
Terorizată de iluzii.
E prea distantă şi tăcută
Orbită de dor şi confuzii.
E moartă,
Ca şi mine...
Mi-ai dat puţină fericire
Şi mi-ai luat,
Cu-a tale buze,
Înzecit
Mai simt sărutul tău
Pe frunte
Un gând stupid s-a transformat
În rid
Pe palma soartei
Ca o cale nouă...
Am fugit
În lumea plină de confuzii
Orbită
De un dor nebun
Sunt prea distantă şi tăcută
Plimbându-mă pe acest drum
Mai trag un fum
Terorizată
De o iluzie prea goală şi pustie
Mă topesc
Îngînturată
Ca lumânarea de făclie
Tristă
În luna august
Ce rumenindu-se a sfârşti
Cu întrebări despre-o privire
Tăinuită
Ca şi tine,
Ca şi mine
A murit...
Improvizaţii nocturne VI
Am aruncat perle la porci
Şi m-au certat.
Le-am explicat
Că sunt doar nişte pietricele
Pe care de le prind la gât,
Pe-o sârmă mai rigidă,
Am şansa să mă spânzur.
Iar porcii grohăiau.
Nici n-au văzut
Ce le-aruncasem.
Năvozul lor mi-a înghiţit
Spânzurătoarea.
Am aruncat perle la porci
Şi m-au mustrat pe cinste,
Cum că... n-am preţuit de'ajuns
Averea ce prin sânge
Mi se moştenise.
Voiam să mor,
Căci mă certau
Prea tare grohăind.
Normal!
Doar îi lipsisem
De show-ul ştreangului la gât.
Aş fi putut cu resemnare
Să-mi port averea sorţii
Dar, îmi era interesant:
Ce-or zice oare porcii?
Improvizaţii nocturne V
Azi iarăşi mi-au cerut
Să-ngrop averea Hebei
Căci nu le corespund
Standardelor planetei.
Ei nu-nţeleg ce am!
Ei nu-nţeleg că am
Mult prea puţin din Hronos
În ceasul de nisip
Cu corp de infinit
Pe-acest sărman Pământ.
Pe fiecare fir de-a lui
Aş vrea să scriu doar armonie,
Şi fiecare firicel
Să îl sărut c-o melodie,
Să îl pictez cu poezie...
Să-l mai trăiesc
Când pe aici n-a fi să fie...
Căci îl ador şi
Îl iubesc...
Pe scumpul meu Apollo...
Cu el pe aripile căsniciei
Voi accepta să zbor.
Azi iarăşi mi-au cerut
Să-ngrop averea Hebei,
Să nu răspund la admiraţiile
Demetrei...
Să nu-l mai chem pe Dionys
Să-mi cânte epopeea
Cum că aş fi
Frumoasa lui Calliopea...
Şi-apoi miraţi mă-ntreabă:
Ce am ?
Ce am păţit ?
De ce cu Erebus m-am înprietenit ?
De ce stau la taifas cu doamna Nyx ?
De ce-n Tartarus m-am pornit ?
Improvizaţii nocturne IV
Mi-e sete şi aş bea...
Epuizatam cartea de recete
Şi condimentele-am epuizat...
Acu' sorbesc cocteilul ostenirii
Dintr-un păhar mult prea bolnav
De deprimare clocotită
La revoltările din cap.
L-am preparat la o adică
În timp ce somnoroasă am căscat
La toate ce-mi erau principii,
La toate cîte am luptat.
N-avusem îndeajunsă avere
S-agonisec pentru vreo două, trei mai multe mirodenii,
Aşa c-am presărat fărâme
De trândăveală şi de stat...
Ca pai, vreo câteva ţigări, pachete, blocuri...
Îmulţite la toate nopţile albite
Şi zilele prea nedormite.
Ah, şi măslinele de gânduri
Mai fac ravagii amărându-mi
Acest prea ieften-bun
Anti-energizant.
Şezlongul meu – calculatorul
Se clatină cu megabytes.
Alene mi-am întins piciorul
Pe sute de pagini-site...
Sorbind cu gust din băutura-mi
Mă prăbuşesc prin versul white...
Oops... ce delir !?
Nu ştiu engleza!
Prea beată ca să mai gîndesc
Indezirabil savurez
Şi tot mai mult mă însetez...
Mi-e sete şi aş bea...
Epuizatam cartea de recete
Şi condimentele-am epuizat...
Ooo... da da da, foame deja !!!
Mă-ntreb: „Ce aş putea mînca?”
Să-ngrop averea Hebei
Căci nu le corespund
Standardelor planetei.
Ei nu-nţeleg ce am!
Ei nu-nţeleg că am
Mult prea puţin din Hronos
În ceasul de nisip
Cu corp de infinit
Pe-acest sărman Pământ.
Pe fiecare fir de-a lui
Aş vrea să scriu doar armonie,
Şi fiecare firicel
Să îl sărut c-o melodie,
Să îl pictez cu poezie...
Să-l mai trăiesc
Când pe aici n-a fi să fie...
Căci îl ador şi
Îl iubesc...
Pe scumpul meu Apollo...
Cu el pe aripile căsniciei
Voi accepta să zbor.
Azi iarăşi mi-au cerut
Să-ngrop averea Hebei,
Să nu răspund la admiraţiile
Demetrei...
Să nu-l mai chem pe Dionys
Să-mi cânte epopeea
Cum că aş fi
Frumoasa lui Calliopea...
Şi-apoi miraţi mă-ntreabă:
Ce am ?
Ce am păţit ?
De ce cu Erebus m-am înprietenit ?
De ce stau la taifas cu doamna Nyx ?
De ce-n Tartarus m-am pornit ?
Improvizaţii nocturne IV
Mi-e sete şi aş bea...
Epuizatam cartea de recete
Şi condimentele-am epuizat...
Acu' sorbesc cocteilul ostenirii
Dintr-un păhar mult prea bolnav
De deprimare clocotită
La revoltările din cap.
L-am preparat la o adică
În timp ce somnoroasă am căscat
La toate ce-mi erau principii,
La toate cîte am luptat.
N-avusem îndeajunsă avere
S-agonisec pentru vreo două, trei mai multe mirodenii,
Aşa c-am presărat fărâme
De trândăveală şi de stat...
Ca pai, vreo câteva ţigări, pachete, blocuri...
Îmulţite la toate nopţile albite
Şi zilele prea nedormite.
Ah, şi măslinele de gânduri
Mai fac ravagii amărându-mi
Acest prea ieften-bun
Anti-energizant.
Şezlongul meu – calculatorul
Se clatină cu megabytes.
Alene mi-am întins piciorul
Pe sute de pagini-site...
Sorbind cu gust din băutura-mi
Mă prăbuşesc prin versul white...
Oops... ce delir !?
Nu ştiu engleza!
Prea beată ca să mai gîndesc
Indezirabil savurez
Şi tot mai mult mă însetez...
Mi-e sete şi aş bea...
Epuizatam cartea de recete
Şi condimentele-am epuizat...
Ooo... da da da, foame deja !!!
Mă-ntreb: „Ce aş putea mînca?”
Improvizaţii nocturne III
Picară luna printre frunze
Atât de galbenă
Rotundă.
Se învârti prin vis agale,
Se învârti cu raze pale.
A despărtire îmi meneşte,
Doar despărţire îmi sorteşte...
Cuplată-n stele
Zodiac
Nu poartă nici o vină
Doar semne de la ea pe piele
Din roşul care vine
Neinvitat, neaşteptat...
Hormonii joacă al ei vals
Şi cîntă serinade.
Uite-i, cum trămbiţă în glas
Ca drăcuşorii-n grindă:
"O, Lună Plină! Lună Plină!..."
Buaaa... cît îmi e de silă !
Frumoasă eşti în rotunjimea-ţi
Vrăjeşti cu-a ta tăcere
Cu-al tău mister
Prea iluzoriu,
Cu-a ta falsă avere.
Aidoma miresei...
De peţitor mă vrei,
Îmi simulezi cum ca-i ascunde
Tezauru-ţi strălucitor
Sub o năframă-ngălbenită
De-a ta tăcere împuţită
Căci goliciunea ţi-e sortită !
De n-ar fi soarele pe cer
Nu te vedea nimeni pe el !
Eşti de folos doar pentru târfe,
Cu-a lor prea multă vanitate sufletească
Să farmece, încânte şi descânte !!!
Defapt...
Picarai printre frunze
Atât de galbenă
Rotundă...
Te-ai ruşinat
De tot ce ne desparte
De mult prea diferitele,
Afurisitele de soarte...
Atât de galbenă
Rotundă.
Se învârti prin vis agale,
Se învârti cu raze pale.
A despărtire îmi meneşte,
Doar despărţire îmi sorteşte...
Cuplată-n stele
Zodiac
Nu poartă nici o vină
Doar semne de la ea pe piele
Din roşul care vine
Neinvitat, neaşteptat...
Hormonii joacă al ei vals
Şi cîntă serinade.
Uite-i, cum trămbiţă în glas
Ca drăcuşorii-n grindă:
"O, Lună Plină! Lună Plină!..."
Buaaa... cît îmi e de silă !
Frumoasă eşti în rotunjimea-ţi
Vrăjeşti cu-a ta tăcere
Cu-al tău mister
Prea iluzoriu,
Cu-a ta falsă avere.
Aidoma miresei...
De peţitor mă vrei,
Îmi simulezi cum ca-i ascunde
Tezauru-ţi strălucitor
Sub o năframă-ngălbenită
De-a ta tăcere împuţită
Căci goliciunea ţi-e sortită !
De n-ar fi soarele pe cer
Nu te vedea nimeni pe el !
Eşti de folos doar pentru târfe,
Cu-a lor prea multă vanitate sufletească
Să farmece, încânte şi descânte !!!
Defapt...
Picarai printre frunze
Atât de galbenă
Rotundă...
Te-ai ruşinat
De tot ce ne desparte
De mult prea diferitele,
Afurisitele de soarte...
Improvizaţii nocturne II
Improvizaţii nocturne I
Pelerinajele prin beznă
Insistă spre eternitate.
Încă o noapte tristă,
Încă o tristă noapte.
Ah, muzica...Chopin...
Pe clape vioi şi dulce păşeşte
Melancolia timpului
Balsamul sufletului.
Minţitu m-am cu fericirea,
Cu desfânarea,
Cu nimicnicia!
Era război...
Asaltul lui m-a speriat
Spre tratative de palavre cu umbrele ce mă-nconjoară...
Era război !
De ce nu voi să lupt ?
De ce să lupt nu voi ?
De ce semnatam pactul
Fără să ştiu esenţa lui adevărată ?...
Eroarea mea fu orbirea laşităţii şi...
Trezitu s-a Titanul Beznei
Şi-a-ntins Tenebrele,
Obscur zîmbeşte...
Galant mă invită la...
Pelirenajele de noapte
Mă ating cu eternitate...
Ah, muzica... Chopin...
Îmi colorează veşnicia oprită pe o clapă,
Două,
Trei...
Tadam... tadam...
Ce dulce e...
Încă o noapte tristă,
Încă o tristă noapte.
Insistă spre eternitate.
Încă o noapte tristă,
Încă o tristă noapte.
Ah, muzica...Chopin...
Pe clape vioi şi dulce păşeşte
Melancolia timpului
Balsamul sufletului.
Minţitu m-am cu fericirea,
Cu desfânarea,
Cu nimicnicia!
Era război...
Asaltul lui m-a speriat
Spre tratative de palavre cu umbrele ce mă-nconjoară...
Era război !
De ce nu voi să lupt ?
De ce să lupt nu voi ?
De ce semnatam pactul
Fără să ştiu esenţa lui adevărată ?...
Eroarea mea fu orbirea laşităţii şi...
Trezitu s-a Titanul Beznei
Şi-a-ntins Tenebrele,
Obscur zîmbeşte...
Galant mă invită la...
Pelirenajele de noapte
Mă ating cu eternitate...
Ah, muzica... Chopin...
Îmi colorează veşnicia oprită pe o clapă,
Două,
Trei...
Tadam... tadam...
Ce dulce e...
Încă o noapte tristă,
Încă o tristă noapte.
Pisicile îmi miorlăie
Prin casă
Prin aberaţii
Mă plimb
Şi mai banal din ce în ce devine să mă-ntreb:
De ce?
Dar şi mai straniu:
Ar fi răspunsul...
Se zice: "cum ar fi stăpânul..."
Miciuni băbeşti !
Eu nu mă miorlăi !
Nu doresc!
M-am săturat să cunosc oameni.
M-au săturat, cerându-mi protofoliu.
Mi-e silă de acelaşi deja-vu:
Examenul de perzentare...
Îl dau pe zece pretutindeni,
Căci mă notez cum îmi doresc...
Obligatorie e doar prezenţa
Chiar de-mi permit să aberez...
M-am săturat?
Oare de ce?
Defapt mă mint.
Ador...
Să cunosc...
Oameni...?...
Însă ei sunt
Foarte puţini.
Îi caut cu înverşunare
Printre mulţimea de vampiri
Şi-mi pierd puterile !!!...
În prezentări
Ce-au devenit doar scop sportiv...
Răspunsul?
Ar fi singurătatea.
Plină de întrebări...
În timp
Ce...?...
Miorlăie pisicile
Acompaniate
De plimbări
Prin casă
Prin aberaţiile-mi...
Prin insomnii...
