Ţie...

Ţie... (2009)

Ţie-ţi voi ierta...
Săruturile şi îmbrăţişările
În agonie trupească
Spre fericire cerească
Ne-a obosit durerea
Tristelor despărţiri
Luminate pe aleea
Suavelor amintiri
Şi degetele trandafirii
Strivindu-se cu mângâieri
În gânduri nenumărate
Cu şoapte
Zâmbite,
Uitate...
Ţie-ţi voi ierta...
Îngerul meu
Cu ochi căprui de melancolie
Ce-a fost să fie...

Gând în voce...

Gând în voce... (2009)

Mi se spunea cândva că cel înţelept cedează, lasă de la sine. Nu înţelegeam şi căutam să-mi demonstrez înţelepciunea prin dezbateri la care... Mi se reproşa că sunt copil naiv. Nu înţelegeam, şi rău mă zbuciumau aceste imputări. Mă învinovăţeau în nervozitate exagerată. Nu înţelegeam căci mă vedeam motivată în acţiuni. Mă avertizau că voi pierde multe din propria-mi vină, pe care n-o înţelegeam, nu-o vedeam. Mi s-au afişat pagubele şi nicidecum nu înţelegeam de ce doare. Mi se apasă în fiecare zi cu degetul pe răni... iar eu... cedez, las de la mine, nu caut să mă demonstrez în dezbateri şi nimeni nu-mi mai reproşează naivitatea. Nici imputările nu mă mai zbuciumă. Sunt vinovată că mi-ai pierdut nervozitatea sau poate motivele pentru dânsa. Mai scurt, probabil le-am înţeles pe toate.
Tot cândva am auzit: "Prin lacrimi spre maturitate."

hz, de ce caut să-mi împărtăşesc gândurile?... Poate fiindcă vreau să-mi reproşeze că mai sunt un copil naiv.
Mă simt nu ştiu cum prea bătrână... )) Şi nu-mi place "maturitatea" asta stranie, chiar jignitoare, care înseamnă să accepţi să te apese cu degetul pe răni în fiecare zi şi să nu ştie nimeni dacă plângi...

Sistem calendaristic

Sistem calendaristic (2009)

Ianuarie...
Cu foc de artificii declară sărbători.
Artificiala fericire din noi...
O viaţă nouă,
Un nou gând.
Să-ncepi de la'nceput ce n-a sfârşit.
Un rând... pe rând
Istoriile plâng
Scrise-n zăpada albă de foi...
Ce moi
Sunt fulgii de copilărie
Topiţi cu:

Februarie...
Pe geamuri cristaline flori,
În spate
Gerul
Singuratic
Ai vrea să te-ncălzeşti cuprins de fiori
La soba cunoştinţelor
Dramatic
Viscoleşte a sărăcie de culori
Apatică - deşteptăciune
Mocneşte întrebări...
Cui oare să scriem scrisori?
Pe-a cui foi?
Vom arunca în rânduri,
Coşmaruri şi desperări...
Veni-va timpul acestor frământări?
Veni-va:

Martie...
Ce-ar vrea să înflorească.
Ce-ar vrea să spargă nevoile de gheaţă.
Să dai frâu liber mugurilor
Fără regret
Erotic
Străbat firicelele tinereţii
Probabil unica din frumuseţi
Preţuită
Vine şi pleacă:

Aprilie...
Fericire făgăduită,
Conspiraţie disimulată cu zile însorite.
E primăvară într-un suflet de bărbat
Încălzită cu frica
Primăverii dintr-un suflet de femeie
Şi tot din frică
Îşi rezumă iubirea la un contract
Fraierindu-se cu tact
Pe câmpul războiului erotic,
Plin de fluturi sexuali în zborul lor haotic
Pe timp de:

Mai...
Sau poate rai...
Stabilitatea cerului emoţional -
Metamorfoza existenţei individuale
O cale de flori spirituale
Spre idial
Ripostă
Sistemelor patriarhale
Topite cu agonie
În:

Iunie...
Căldură şi feerie...
Frunzelor verzi de hârtie
Văd feţe tinere-n stafii preschimbate.
Descurajate!
Exploatate!
Transpirate!
Pierdute în desişurile sistemelor financiare
Robiţi de voga prestigiilor globale...
Caută umbra răcoroasă acestei boli infernale,
Mistuitoare anomalie:

Iulie...
E arşiţă şi nuditate
De conştiinţă pârjolită
Pe plaja mării de iluzii
Ospiciul omenirii ostenite...
Ce sens mai are...?...

August...
Cu ploi torenţiale -
Războaie fără noimă
Când încă nici n-am înţeles
Care-s principiile existenţiale?
Care sunt scopurile spirituale?
De ce...?...
Nu vrem
O altă soartă !
Nu cea tradiţională:

Septembrie...
A îmbătat înc'un popor
Cu-o nouă genegaţie de vin.
Suspin...
Elevii pe la şcoli
Au cărţi noi
De istorie
Eroi şi război
Se chinuie ca nişte boi
La plug!
Manipulare!
Distracţia "Satanei":
Colecţionează frunze-ngălbenite
În biblioteca Adevărului
Jilave de uitare...
Putrezite...
Doar bruma de inteligenţă
Râvneşte spre chemarea lor,
Spre coerenţă -

Octombrie...
Duhul parapetelor sufletşti transfigurat în ceaţă.
Şi ochii...
Şi lacrimi...
Plâng bătrânii vremea tristelor decăderi.
Plâng absenţa sa în viaţă.
Plâng dorul de moarte la geamul aşteptării.
Întârzie să apară,
Cu faţa-i de ceară,
Să-şi privească cu sclipiri de lumânări funerale,
Îndrăgostiţii - în mântuirea ei iluzionară.
O moarte...
Aceeaşi moarte pentru toţi,
Ne va cuprinde.
De fapt...
Mereu am fost morţi.
Trăim viaţa predecesorilor,
Ce şi-au dorit o nemurire.
Şi pentru că întârzie să apară:

Noiembrie...
E frig şi foame printre ramuri.
Multă neştire printre crengi.
Şi gânduri...
Alte neamuri...
Aceleaşi cicluri, Aceleaşi vieţi...
Suntem ca puricii pe o pisică.
Se scarpină Pământul cu calamităţi.
Flămânzi îi sugem sângele
Şi nu avem urechi să auzim,
Cum miaună spre Domnul său...
Să o dezbaiere de paraziţi.
Dar... ne dorim o nemurire,
Prin viaţa altor vieţi.
Şi scriem altele-aceleaşi legi,
În mintea pură de copil.
Ba nu, auzim...
Când
Iubim
Îmbătrâniţi de gânduri
Pe la geamurile aşteptării
Trec ca cocorii
În rânduri
Scrisorile desperării.
Dar, ea întârzie să apară...

Decembrie...
Ce trist ne e afară.
Durerea-şi 'pleacă ochii în amintiri de vară.
Valiza-i plină cu frunze - cădere amară.
Urca-vom?
Această ultimă scară,
Sau, poate seară...
Căci, să cobori nu mai e loc
Unde
Va vieţui un suflet
Ce îngheaţă?
Şi-a pus şi inima pe foc...