În robie

În robie (2009)

Tîmpiţilor!!!
Cît mai aveţi să vă plimbaţi
Pe parapetele
Sentimentelor mele
Cînd urlînd şi crişcînd din dinţi
Şi-ncerc să vă gonesc cu tăcere?

Neghiobilor!!!
Mai bine-ar fi să vă-mpuşcaţi
Cu alte personalităţi
Căci eu am devenit
Un nimeni
Încercînd să ocolesc
Acele puţine grame de creeri ce mai aveţi
Pentru-a-mi scîrbi
Viteza mea de glonte!

Hapsînilor!!!
Ce mai voiţi?
Am zmul acea bucată !
V-aţi încreţit la ea ca la carne de cîine.
Era o inimă strivită pentru-a vă hrăni.

Tîmpiţilor!
Cît vă preţuiesc,
Pentru curajul de-a păşi pe-acele margini
De lamă
Zidite cu precauţie,
Înstrăinare şi izgonire avînd drept sarcini
De persecuţie...

Nebunilor!
Cît vă doresc,
Cînd vă împuşcaţi creeri cu personalitatea mea bolnavă
Încercîd a mă înţelege
Şi-ami da vreo lege....

Hapsînilor!
Cît vă iubesc
Dîndu-vă ultima bucată
Îmi cereţi să scotocesc
Şi găsesc
O altă
Imagine a robiei de bună voie dată...