Zâmbete în ochi, ca pe nişte cristale, le admiri şi iubeşti. Le cauţi şi le îmbrăţişezi. Nu ştii cît va mai dura impresia. Nu ştii cît te va costa fericirea de a le admira. Nu-ţi pasă de „prejudiciu moral” cu care vei fi răsplătit pentru că nu laşi cu nepăsare să se dizolve în noroiul societăţii nestimatele. Săruţi cu gândul sclipirea lor castă ca într-un final să te simţi împlinit, să te minţi pe o clipă că ai dat sens vieţii prin adorarea merceriilor trecute în lista nonvalorii pentru umbrele ce le nasc. Întunecaţi plutesc în goană după realizarea obligaţiilor meschine cărora se supun sufletele odată cu dobândirea cetăţeniei intr-un trup şi uită... să lumineze conştiinţa cu valorile absolute. Iar tu, cu tempo neprihănit păşeşti printre ei sărutând zâmbete şi nădăjduind că astfel îi vei convoca spre transparenţa predestinaţie... Tu, cauţi zâmbete în ochi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu